După deschiderea primei universități a vârstei a treia la Galați, interesul pentru acest tip de activitate a crescut foarte mult, atât în rândul celor cărora li se adresa în mod direct, cât și printre cei care doreau copierea ideii în alte orașe. În virtutea experienței acumulate în cursul construirii „de la zero” a U3A Galați, am fost invitată să susțin conferințe și ateliere de training în câteva centre universitare și de fiecare dată, după întrebarea „cum v-a venit ideea?”, trebuia să descriu etapele, dificultățile întâmpinate, particularitățile de conținut ale cursurilor, trăsăturile de grup ale cursanților, etc. Ultima dată, la o asemenea conferință organizată de Fundația Margareta a României, am fost rugată să trimit un material, un fel de ghid „Cum să faci un U3A”. Plecând de la această idee, împărtășesc aici, tuturor, o parte din experiența mea în crearea și coordonarea primei U3A din România.

„Cum v-a venit ideea?”

Ideea are legătură cu experiența de catedră a subsemnatei. Titulară de peste 20 de ani a cursului de Demografie destinat studenților de la programul de licență Administrație publică, expuneam în fiecare an, noilor serii de studenți, comentarii asupra fenomenelor și proceselor demografice bazate pe statistici. De la un an la altul, valorile asociate structurii demografice pe grupe de vârstă se modificau și creșterile constante ale segmentul 60/65+ în totalul populației deveneau tot mai vizibile. Tendința de îmbătrânire demografică era clară. Pedagogic vorbind, pentru studenții mei fenomenul devenea mai ușor de înțeles și mai convingător atunci când comparam piramidele demografice ale unor țări, aflate în diverse stadii de dezvoltare, cu cea a României. La fel de eficientă era metoda experiențială și trimiterea la cercetarea propriei familii, ocazie cu care de cele mai multe ori descopereau schimbări majore ale numărului de copii între generația lor și cea a bunicilor sau părinților. Că subiectul a fost adesea atractiv pentru studenți a dovedit-o și alegerea de către aceștia a unor teme de licență sau disertație legate de îmbătrânirea demografică pe care le-am îndrumat de-a lungul acestor ani. Avansând eu însămi pe drumul unei maturități care își pune nu doar problema ridurilor, ci și a perspectivelor dincolo de viața activă socio-profesional (se întâmplă multora la cumpăna 50-istă), m-am întrebat deseori dacă țara în care mă aflu îmi va oferi confortul și siguranța unei vârste a treia sau, de ce nu, chiar a patra. Căutarea unor răspunsuri și soluții m-a condus către lecturi și contacte care au deschis un nou șantier de reflecție: ce este îmbătrânirea?!
În 2015 mă aflam la Liege, într-o misiune academică Erasmus, iar profesorul Marcel Rinkin, de la Haute Ecole de la Province de Liege, m-a invitat la cursul său de Histoire des religions et d’anthropologie sociale. Nimic neobișnuit între universitari. Surpriza a venit când mi-a spus că prelegerea pe care o va ține, La structure du TaNaKh, va avea loc la U3A. Dincolo de tema teologico-istorică atractivă, Marcel pomenise și un cuvânt care m-a făcut să exclam un „pardon?!” sincer uimit. Ce era acest u3a?
U3A Liege era (și este) o mare ”întreprindere socio-culturală” a cărei descoperire m-a determinat să public, la întoarcerea din Belgia, un prim articol in Analele Universității din Suceava, seria economie, nr 2 /2015, din care voi relua câteva idei.