U3A Liège

Creată în 1976 (în primul val european de U3A), la inițiativa conjugată a unui politician de marcă, Edouard Close, membru al partidului socialist belgian, al rectorului universității din Liege și al șefului CPAS (Centre Public d'Action Sociale, organism public de protecție socială în Belgia (echivalentul DGAS – direcția generală de asistență socială din Romania), universitatea pentru vârsta a treia a devenit rapid o structură dinamică ale cărei activități săptămânale reunesc cursuri de limbi străine, animație artistică, activități sportive și drumeții. După 40 de ani de la înființare și după un parcurs sinuos sub aspectul numărului de membri, dar și al sediilor și modalităților de gestiune a activităților, U3A Liege este astăzi cea mai puternică asociație de acest fel din Belgia și printre cele mai puternice din Europa. Organizată ca asociație fără scop lucrativ (ASBL), forma juridică de asociere de drept privat, U3A Liege numără în jur de 3500 de membri.
Din dialogurile avute cu președintele de atunci, Daniel Vandijck, dar și cu cel din 2017-2018, Sam Kaba, am înțeles ca apelativul ”universitate” pe care continuă să îl folosească asociația, fără a fi legată direct de o universitate propriu-zisă, se bazează pe sensul larg al termenului, care trimite la deschiderea către toți, și nu pe sensul restrâns al academiei.
Activitățile acoperă o paletă extrem de diversă, de la artă și literatură, istorie și filosofie, la științe politice, tehnică și sport. Lista ofertei educaționale se actualizează regulat, la începutul anului școlar, în funcție de propunerile membrilor sau ale lectorilor.
Cursanții sunt persoane cu vârsta de minim 50 de ani, fără a exista condiții de studii prealabile. Totuși pentru unele cursuri care se întind pe mai mulți ani, accesul în anii superiori poate fi condiționat de parcurgerea și cunoașterea temelor din anii pregătitori. Așa se explică de ce prelegerea profesorului Rinkin, deși destul de specializată, părea că este clară întregii săli.
Daca organizarea activității de învățare copiază modelul universitar clasic, cu orare, module și chiar examene finale, în schimb celelalte activități complementare amintesc mult mai direct de natura versatilă a oricărei asociații cu scop social și cultural. Astfel, în programul anual, se regăsesc activități de petrecere a timpului liber, spectacole, reuniuni, călătorii și drumeții, petreceri, aniversări și întâlniri la cafeteria universității.
Asociația U3A Liege are un jurnal periodic și o pagină internet (http://www.u3a-liege.be/) prin care realizează informarea membrilor săi. Viața comunității universitare este extrem de vie, toți cei cu care am purtat dialoguri folosind în relatările lor cel puțin unul dintre cuvintele socializare, tinerețe, dinamism, sănătate mintală.
Întâlnirea cu U3A Liege a fost, în mintea mea, momentul cuplajului între teoria și problematizarea demografică pe care o predam studenților și rezolvările punctuale care pot apărea în realitatea trăită. La întoarcerea în țară, într-un dialog colegial cu decanul facultății în care activez, și în care eu însămi eram prodecan la acea vreme, profesorul Florin Tudor cu care schimbam adesea păreri și idei despre noutățile de prin lume, a apărut întrebarea declanșatoare: ”de ce nu am face și la Galați o universitate pentru vârstnici?”.
Așa se face că la începutul anului 2016, fidelă preocupările mele mai vechi despre îmbătrânire, ajunsesem să citesc o serie întreagă de articole și studii despre fenomenul universităților vârstei a treia în lume și acumulasem o listă de idei pentru proiectul unei U3a gălățene. În prima jumătate a anului 2016, universitățile Toulouse, Metz, Le Havre și Paris mi-au oferit posibilitatea cunoașterii îndeaproape a modului în care funcționau aceste filiere în cadrul universităților de stat. Dintre acestea, U3A Toulouse merită o scurtă prezentare, cel puțin pentru poziția pe care o ocupă în istoria universităților vârstei a treia în lume.