Plan de învățământ și discipline

Sub președinția prof. univ. dr. Lucian Georgescu, Senatul Universității adoptă Hotărâre nr. 210/13 octombrie 2016 (https://www.ugal.ro/informatii/informatii-publice/hotarari/hotarari-senat/54-hotarari-senat-2016/2057-hotarare-de-senat-nr-210-13-octombrie-2016) prin care se aproba planul de învățământ al U3A ca program de formare continuă în următoarea configurație:

Este locul să spun că alegerea disciplinelor/modulelor din amintitul plan de învățământ nu a fost nici pe departe o operațiune aleatorie. Colectasem de la colegii occidentali destule modele de activități care să mă inspire în construirea propriului program și văzusem că majoritatea includeau discipline din aria arte și socio-umane. Din loc în loc, găsisem teme din medicină sau câte o conferință tehnică. Și dacă aș fi copiat, pur și simplu, unele titluri, rămânea întrebarea în ce proporție și cu ce denumiri exacte să le așez într-un ”plan de învățământ” operațional în universitatea mea, știut fiind că fiecare instituție are propria linie și privilegiază anumite formule de alegere a ceea ce este important și relevant.
Rafinarea conținutului pentru o ”placheta de program u3a” trebuia să plece de la combinarea a două realități: ce vrea publicul și ce poate oferi universitatea.
De fapt, ordinea corectă era inversă, căci auditoriul poate cere orice, în timp ce universitatea poate să ofere doar ceea ce are deja în portofoliu - o structură funcțională puternică și un corp academic specializat. Universitatea ”Dunărea de Jos” este o instituție academică cu o structură compozită. Majoritar tehnică înainte de ’89, centrată pe inginerii grele (metalurgie, TCM, sudură) și unică în țară pentru construcții navale și ”chimie alimentară”, instituția de învățământ superior și-a modificat treptat oferta educațională, reunind astăzi 14 facultăți care acoperă aproximativ 100 de domenii de studiu. Ideea de a ”replica” în cadrul U3A structura universității era tentantă, dar unele domenii erau extrem de înguste și tehnice. A fost totuși un punct de plecare, iar corespondența dintre modulele oferite și facultățile din universitate poate fi ușor verificată în planul propus.
Pentru a a doua întrebare - ce vrea publicul? – am schițat un chestionar destul de simplu (vezi anexa). Mai complicat era să găsesc calea de a-l distribui în rândul populației vârstnice din orașul Galați. Nu întâmplător am subliniat sintagma de mai sus, căci operațiunea m-a adus pentru prima dată în contact cu un mediu extrem de eterogen. Vârstnicii cărora doream să mă adresez nu formau nici pe departe un grup compact și unitar. Purtam mereu la mine câteva exemplare pe care să le pot da spre completare, dar de fiecare dată când vedeam un potențial respondent, pe stradă sau în cartier, cădeam pradă unui soi de pre-evaluare intuitivă a șanselor ca respectiva persoană să manifeste interes pentru o revenire la școală. Judecata se baza adesea pe aspectul exterior și pe preconcepțiile comune: dacă părea prea în vârstă, erau șanse mari să nu înțeleagă ce vreau, dacă arăta prea tânăr, mă temea să nu se simtă ofensat că îl privesc ca pe un bătrân. Singurul loc unde puteam întâlni un număr mare de persoane în vârstă care își afirmau implicit/explicit apartenența la un grup social era Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor din Galați. În cursul lunii iunie am distribuit acolo câteva zeci de chestionare, ajutată fiind de una dintre masterandele noastre, Elsa Stavro. Numărul chestionarelor poate părea mic, în raport cu miza. Deși nu doream decât să testez oportunitatea, interesul și opțiunile potențialilor cursanți, mulți dintre aceștia au refuzat să răspundă, au zâmbit neîncrezători sau au întrebat candid: și ne dați și locuri de muncă după aceea?! În cele din urmă, răspunsurile obținute, selectate și prelucrate, au stat la baza creionării Planului de învățământ al U3A.