Odată aterizată la Helsinki, mă preia gazda mea și mergem spre reședința familiei sale, despre care aflu că este to the countryside, far from noisy Helsinki! (care noisy?), dar aveam să mă conving, într-adevăr, de liniștea de la Rytyla, unde în atâta liniște poți să auzi cum ninge!.

În timpul ăsta simt cum mă îmbrățișează, treptat, starea de răceală, capturată probabil în autobuzul fantomă, neîncălzit, singurul mijloc cu care s-a putut ajunge de la Galați la București, timp de șapte ore, trecând inclusiv prin tunelul de zăpadă de la Ianca-Buzău. Plus oboseala.

Spre seară, în locuința foarte caldă și primitoare, starea de rău se dezlănțuie, fapt pentru care Eïa decretează – a sauna would be perfect for you! îmi surâde ideea, mai ales că simt realmente nevoia de ceva fierbinte și de ceva nou! Îmi spune să îmi aduc pijamaua la îndemână, îmi dă prosop, un halat pe care să îl pune eventual peste pyjama și începe să îmi explice cum funcționează sistemul, în timp ce se dezbracă pe sine însăși! Eu mă codesc. Adică facem saună amandouă? Mă asigură că ea face saună fară ochelari, deci nu vede nimic (râde), și continuă să-și scoată pe rând  toate dessou-urile. Aia mică, de 5 ani, face la fel. Pe mine mă ia durerea de cap. For Finnish people sauna este un fel de sacred space, continuă ea; pe lângă funcția igienico-sanitară (e baie fără apă), înainte, la saună se făcea politică, acolo nășteau femeile, acolo se stabileau evenimentele comunității. Musafirii erau onorați cu o saună pe cinste și cu dreptul de a stropi cărbunii cu apă din ciubărul aferent, în vederea reglării temperaturii și a curenților de abur. Eïa povestește natural, până rămâne în puța goală. N-am încotro și o urmez – saună în costum de stofă nu se poate. Temperatura în spațiul tapetat cu lemn este diferențiată altimetric: 30-35̊ jos, până la 70-80º pe „patul” de sus. Când și când se iese la un duș. Îmi explică faptul că deși existau și saune publice, practic, orice familie putea avea sauna proprie, de regulă construită lângă un lac în care săreau să se răcorească. Și lacuri au, frate, vreo 18.000, că de aceea îi spune „țara celor 1000 de lacuri”. Sau, dacă totuși nu erau destul de înstăriți să aibă fiecare lacul lui la îndemână, atunci săreau direct în zăpadă!!... și din asta au, slavă Domnului.

Ce să îți spun? Am făcut-o și pe asta. Faină experiență. Am ieșit de acolo prietene!