Mor. Fac 39 cu lejeritate, mă doare tot corpul, nu pot ține capul nici pe pernă, ochii sunt de plumb, în gură simt fiere încinsă. Cred că delirez. Cineva îmi aduce hapuri. Îmi revin cât să mă îmbrac singură. La universitate – altă lume. Afară e frig de mor până și ei, învățații. Învățații cu vremea, la asta mă refer. Dușul de aer îmi face bine, iar câteva mesaje franțuzești mă înzdrăvenesc până la ora 17,30 când ”cad” în pat pentru o nouă noapte de coșmar. Îl visez pe Preafericitul Daniel – se făcea că îmi zâmbea spunându-mi că am făcut bine nu’ș ce. Ce-o mai fi şi asta?

Pessonen îmi propune dimineață să nu țin cursul de la 14,00 dacă de atâta stare de rău nu mai știu nici cum mă cheamă! (”la nume, m-ar putea ajuta el, dar la restul?” - încearcă el o glumă) Dacă nu pot, nu pot, studenții vor înțelege. Mă cară totuși prin toate birourile și mă prezintă la diverși blonzi spălăciți care îmi pun în brațe cărți, mă întreabă câte în lună și se minunează că mișc. Am numai 38,1 și îmi tremură stomacul de atâtea hapuri câte am luat.

La 14,15h în sala de curs, parcă e sală de conferință la ONU, intră 150 de studenți vii. Jumătate din ei sunt fete, un băiat este ortodox, majoritatea luterani, vreo câțiva agnostici. Pupitrul de comandă e pregătit - mi-au conectat flăcăii de la tehnic toate mașinăriile de proiecție, sonorizare, animație, filme, mă uit să văd dacă nu mi-au pus și mie un ștecher în fund. Nu m-aș fi supărat. Poate funcționam mai bine. Îi dau drumul: trei propoziții în finlandeză, de prezentare, că așa știu că dă bine la protocol, după care 1h45min și 30 de slide-uri cu comentarii despre ortodoxia ca religie, religie vs credință, arborele creștinătății, dimensiunile orizontală și verticală ale bisericii, definiția mănăstirii, începătorii monahismului, tipologia actuală în spațiul românesc, etc, etc, și închei cu selecția de filmulețe Putna, Voroneț și Sucevița. La sfârșit au aplaudat. Pessonen s-a crucit - înviasem pentru două ore.

Intermezzo despre Finlanda