Tour Eiffel. Tour Montparnasse - cele mai înalte turnuri din Paris, la care mai putem adăuga 43 de tours-uri în cartierul de afaceri la Défense (deși ăsta, după părerea mea, nu mai este chiar Paris, este un Mc Donalds de afaceri). Impresia, sincer? Mona Lisa din beton armat. Nu te supăra, n-o să le descriu, pentru că, în afară de utilitatea lor strict geografică (regula nr. 1 a geografului – oriunde ajungi, caută cel mai înalt loc de unde poți avea perspectivă) și, desigur, de cea pentru afaceri, turism și brand, acești stâlpi costisitori înfipți în cuvertura urbană a lui Haussman sunt dovada stupidității babiloniene finalizate. Au devenit clișee imagistice, așa cum îți scriam într/un mesaj anterior, care confiscă pe nedrept atenția de la frumusețea străduțelor, de la savoarea jurnalului citit la o cafea la les deux magots sau de la culoarea gri-perle a ploilor de noiembrie peste acoperișurile de ardezie...
Metroul, ca și cimitirele, ca și catacombele Parisului, este orașul de sub oraș. Semnalizat, inscripționat, dotat cu planuri (deși departe de metroul nemțesc sau cel englezesc ca atmosferă și rigoare) este o lume în care am petrecut ceva timp. Călătorind, desigur. Așa am vazut stațiile mari cum se transformă în scene artistice ad-hoc (muzicanți, dar și muzicieni, care dau reprezentații ca în Singur pe lume). Metroul feliază Parisul pe dedesubt. Cred că trece pe sub Sena ținându-se de nas ca un înnotător, iese la suprafață în croix rouge, bagă iar capul sub pământ la concorde și tot așa toată ziua, ca un vierme printr-un măr.
mi-am amintit de foile pe care am scris ”impresii” de călătorie la prima Franță. Le-am căutat și le-am găsit. Când mai vin pe la tine ți le arăt să vezi că există, în stadiu de manuscris deja îngălbenit, după 22 ani. Mai bine îți mai reproduc aici câteva fragmente.
