Colinde trăite
Episodul II
La reforma învățământului din 1948, cea care avea să instaureze „limba de lemn” și „curățarea" învățământului românesc de o mare parte a elitelor trimițându-le în închisori, seminarul din Galați se desființează, iar papa devine elev la Liceul de Băieți ”Dimitrie A. Sturdza” din Tecuci. Era în ultimul an de liceu când, în ziua de 17 decembrie 1949, au fost chemați toți elevii în amfiteatru, iar Securitatea a arestat mai bine de jumătate. Printre ei, elevul Neculai Chițu, a cărui viață, începând cu 18 decembrie, s-a schimbat dramatic. Crăciunul l-a petrecut în beciurile siguranței din Galați, iar în primăvară a fost condamnat de Tribunalul Militar pentru „uneltire împotriva ordinii sociale”, delictul fiind nedenunțarea unui presupus grup legionar din liceu. Dialogul care i-a rămas întipărit la pseudo-proces este următorul: << - Ai știut de organizație? Nu, domnule procuror! – Ei, și dacă ai știut și dacă n-ai știut, tot doi ani ai să iei!>>. Așa a ajuns la canal, la Poarta Albă. La cei doi ani s-a mai adăugat încă un an și jumătate pentru că, între timp, bunicul nu a vrut să intre de bunăvoie în colectiv. „Doar” trei Crăciunuri a petrecut papa în colonia penitenciară, dar când, după revoluție, a auzit la radio colindul A venit și-aici Crăciunul, papa a tresărit, a privit în gol minute bune și a murmurat încet, numai pentru el, un colind necunoscut mie…
